Conferința Internațională a Trainerilor Bibliotecari de la Sinaia

Pentru Conferința Internațională a Trainerilor Bibliotecari de la Sinaia (8-9 decembrie 2011) am pregătit un alt-fel-de-atelier, dedicat tuturor acelor colegi care la prima ediție au solicitat informații și metode despre biblioterapie.

Și, pentru că sunt într-o perioadă în care îmi aduc aminte de promisiuni, am pus la cale o Tarabă cu leacuri din carte, devoalând nu doar noima cuvântului, dar și pe cea a statutului de slujitor al acestuia, care se poate metamorfoza din bibliotecar, în trainer (prin ambiția celor de la IREX și EOS) și magister in divertibus artibus (prin mila Domnului care pune har și mai cu seamă anduranță la factori de stres J).

Și nu am venit cu mâna goală, pentru că mi-am luat rolul de bibliotecar în serios, aducând (câteva obiecte de scenografie, printre care și blidarul Ioanei Postelnicu) două pachete cu carte maestru, adică literatură dedicată dezvoltării personale, profesionale și elevației spirituale. Pentru fiecare câte un pic: aprox. 150 de pagini per bibliotecar.

Am decorat, am adunat frunze din fața hotelului, am creat biblio-rețete, am printat scala arhetipurilor și câte și mai câte, pentru ca în cele din urmă tot spectacolul să țină 15 minute. E bine și așa, dar multe din informațiile destinate livrării au rămas cu statut de ”taină”, nefiind se pare nici locul, nici timpul lor.

Cei prezenți la… prezentare s-au simțit bine, pentru că ce este mai frumos decât să vezi mâinile fragile de bibliotecar, răsfoind pagini și cotrobăind prin tomuri colorate? Un spectacol grandios, la care din partea ”trainerilor irex” doar bunul meu prieten Paul a asistat. E bine și atât, dar consider că informația cu care am venit, chiar dacă nu are legătură cu mausul și armatele de octogenari biblioneți, aducea valoare adăugată la marca de prestigiu a bibliotecarului contemporan.

Mi-ar fi plăcut dacă la un moment dat nu s-ar fi dat liber din amvonul conferinței la temele de unconference: ”fiecare să vină cu o temă”! O intenție imposibilă și generatoare de defragmentare tematică, scurt-circuit, pritocire până a epuizare a unor teme pe care toți le știm, dar le numim altfel.

Aceasta este impresia mea, o impresie echilibrată de conștientizarea efortului celor de la IREX pentru organizarea unui eveniment de asemenea proporții. Mi-au plăcut câțiva colegi, felul în care aceștia văd lucrurile/realitatea și m-au impresionat bibliotecarii din Polonia și Bulgaria.

În mod special mi-a plăcut discursul lui Paul Baran, un om care inspiră, un om dedicat cauzei pentru care, personal, lupt de 20 de ani (și îmi aduc aminte cum în urmă cu 11 ani am instalat în filiala Bibliotecii ASTRA în care lucram zi-lumină, un PC 3 cu internet pentru public. Proiect la care m-au ajutat oameni asemănători cu Paul Baran: americani, voluntari Peace Corps. Știam că acesta este drumul bibliotecii publice, dar nimeni în afară de ei nu m-au ajutat să fac demo-ul.) Mi-a plăcut (obiectiv și argumentat) echipa Regiunii de Centru, mi-a plăcut prestația lui Ovidiu Petre Ana în speed traning, atmosfera, dansul și conversațiile, faptul că am avut timp să stau de vorbă cu Laura (colega mea), dar nu pot să nu spun că am observat multe stângăcii aduse la lumină de trezirea bruscă într-un soare copleșitor al adevăratelor provocări profesionale, și nu numai. Din acest motiv unele materiale au avut un spirit școlăresc-suav, conștientizând că suntem pe linia de start a aventurii profesionale, ceea ce obligă la studiu, disciplină și deschidere în fața unui joc dificil, care în parafrază poate fi numit: Recuperarea timpului pierdut...

Nu știu cât timp voi mai rămâne în ”sistem”, așa că nu voi face promisiuni de felul ”voi participa la marea revoluție a bibliotecilor publice din România, până când lucrurile se vor transforma din bine, în mai bine”. Însă, indiferent ce aș face de-acum înainte, voi rămâne dedicată acestei profesii fascinante, atât ca bibliotecar/trainer, dar și ca magister/pelerin povestaș într-o lume care a reușit ca printr-un singur program să ”deranjeze” liniștea și rutina răufăcătoare din bibliotecile publice din România.

Un text de pe grupul de discuții al Biancăi Ciceo (BJ Satu Mare), un bibliotecar prezent în atelierul de biblioterapie prezintă succint ceea ce am încercat să aduc la cunoștința onoratei asistențe:

Așa cum ne-am înteles îți fac cunoscute informațiile pe care le-am cules la prezentarea despre biblioterapie.

Ideea principală era ca noi, ca bibliotecari și ca persoane care interacționăm cu publicul, avem și sarcina (sau mai degrabă puterea ) de a oferi fiecăruia ceea ce are nevoie.

Analiza de nevoi este de asta data personalizată, individuală. Atunci când un cititor îți cere să-i recomanzi ceva de citit tu îi vei intermedia accesul la valorile și cunoștințele pe care le tezauriează biblioteca și îi vei oferi ceea ce are el nevoie în momentul respectiv ("aici și acum").

Practic tu devii un fel de terapeut care îi oferă alinare sufletească, o informație de care avea nevoie, un răspuns la o întrebare existențială, o soluție la o problema practică sau personală. Tot ceea ce trebuie sa faci este să analizezi nevoia din spatele cererii și să găsești cartea necesară pentru a trata problema reală. 

Biblioterapia ar putea deveni o profesie propriu zisă, fiecare biblioterapeut putând să ofere servicii specializate celor interesați în găsirea unei soluții sau a unei direcții în viață. E necesar să faci o analiză (pe unul dintre cele trei nivele : profesional, personal, spiritual) și să identifici arhetipurile (ideal, neutru, inamic - sper ca le-am numit corect,  că o fac din amintiri) pentru a descoperi ce tip de carte răspunde cel mai curat acestor nevoi. 

Da, se pare că am prezentat bine, dar nu suficient… J