O poveste de Crăciun

Ieri am citit o poveste unui grup de adolescenți. Aduși, oarecum cu forța, de doamna dirigintă și de doamna de română, au reușit în mai puțin de 40 de minute să se integreze perfect în împărăția cuvintelor. Și i-am plimbat de colo-colo prin secții, dar mai ales printre rafturile cu cărți multicolore, după care am propus ca fiecare să-și aleagă la întâmplare o carte. Zis și făcut, iar una din ele am ales să o citim împreună, pentru că, pentru asta vin oamenii la bibliotecă, să citească!

Întâmplarea a făcut să aleg pentru acest grup de viitori cititori ai bibliotecii o poveste a unui scriitor peruan, pe numele său Sergio Bambaren, cu a sa Steaua. O poveste de Crăciun. Nimic mai potrivit pentru puștii apatici!

Și am început, așa cum se cade unui bibliotecar, să prezint cartea (într-o descriere CIP explicită și gestuală):

Bambaren, Sergio. Steaua: o poveste de Crăciun. Traducere de Crenguța Sofronea. București: Humanitas, 2006 (Cartea de pe noptieră; 109)

După care să citesc din prefață:

Numai cei care cutează să meargă dincolo de depărtări au cum să descopere cât de departe pot merge cu adevărat. Când zborul viselor te fură, închide ochii în fața realității și lasă-ți mintea să colinde singură, neîncătușată și fără teamă.

Am văzut schimbările care se petrec în lume. Am văzut faptele răului încă o dată, așa cum se întâmplă de mii de ani, întunecând orizontul. Și iarăși, la începutul secolului al XXI-lea, aceeași frază își face drum, fie că vine dinspre Est, fie dinspre Vest, încercând să justifice crimele, ura: ”În numele lui Dumnezeu…” 
Am obosit să-i văd pe oameni folosind numele celui mai important concept al lumii pentru a-și justifica actele pornite din ură. (…)

Nu știu prea multe despre tine, prietene, dar când nu mai suport răul lumii, Natura este locul unde mă pot refugia și găsi primul adăpost. Cu mulți ani în urmă, mama mi-a spus că există un înger pentru fiecare dintre noi; secretul este să știi unde să-i cauți îndrumarea. (…) Și încă o dată sufletul mi se încarcă de putere și hotărăsc să cred în bunătatea lumii. În loc să mă îngrijorez și să mă tem , hotărăsc să acționez. Și sper ca, prin măruntele mele cuvinte, să fac ca măcar un suflet să-și amintească de bunătatea lumii.

Iar povestea a fost rostită de fiecare în parte, cele 63 de pagini au fost citite într-o suflare, o poveste care se țese în jurul unui ”personaj secundar” din istoria biblică a nașterii lui Isus: animalul care a purtat-o pe Maria spre Betleem. O istorioară despre sacrificiu și salvare, care începe de la potopul lui Noe și de la o stea de mare, pentru a ajunge până la ”steaua Magilor”.

Treptat, înfățișarea de băiat de băiat s-a transformat într-un tânăr care și-a adus aminte de îngerul său păzitor. Și pentru a mă convinge că este așa cum cred eu, au dorit ca lectura să o închidă cu o colindă, cântată din suflet, nu din memorie.

(Pentru cei care doresc să descopere această poveste, pot împrumuta volumul de la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu. Cota 496352-496354)