ZICI ASTRAnia în 1459 de cuvinte!

Sărbătoarea dedicată Zilei Internaționale a Cititului Împreună a ocupat ieri, 16 februarie, întregul etaj 1 al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu – corp B. 
Aici s-au creat două spații de lectură, unul în Compartimentul pentru Copii și Tineri, al doilea, în Sala de Consiliu.

Cele 7 sesiuni s-au derulat în mare viteză, spre dezamăgirea tuturor participanților, pentru că da, dorința de a cunoaște și de explora tărâmuri imaginate este mult mai mare decât se notează în statistici.

Vreau să vă povestesc în 1.459 de cuvinte despre cele 4 sesiuni de lectură pe grupe de vârstă și gen, pe care le-am derulat în Sala de Consiliu, unde, în primul rând, am construit un Tron din Cărți, destinat lectorului-povestaș și celor mai viteji ascultători de povești, care s-ar fi încumentat să preia ștafeta cuvintelor prinse pe firul roșu al întâmplărilor magice.

Am adus, apoi, teancul-de-cărți (din kit-tul de biblioterapie pentru copii și pre-adolescenți), atent selectat, pe care l-am pus bine într-un cufăr, asta pentru că în toate poveștile lumii, cuferele sunt purtătoarele oficiale de comori.

Am printat câteva imagini cu personajele din una din cele mai apreciate lecturi de ieri: Haiganu. Fluviul Șoaptelor a lui Marian Coman, am adus culori, adică foarte multe creioane colorate, jucării și-am pregătit bunățurile: ceai pentru savanți din căpșuni și kiwi și dulciuri pentru alchimiștii pofticioși de ronțăieli.  

Am montat video proiectorul, am legat laptop-ul și perifericele și am lăsat câteva acorduri să umple mini-sala de bal, până când cei mici aveau să-și facă apariția.

 Și, cu câteva minute înainte de ora 9, au intrat val-vârtej, 15 fetițe, care au apreciat din prima efortul destinat amenajării, ba chiar mai mult:

- ”Sunt și spiriduși aici?”

- ”Cu siguranță, sunt!”

Nu a fost nevoie de mai mult, pentru a ne aranja simplu în liniște, așa ca într-o poiană cu flori, să începem să vorbim, să ne cunoaștem și să compunem spațiul de lectură, în care să fim doar noi. 
Și, dintr-o dată, printr-o inspirație adâncă și o expirație zgomotoasă, ne-am trasformat în spiriduși roz și turcoaz, extrem de strălucitori, pentru că numai așa pot fi locuitorii tărâmului misterios ASTRAnia, acolo de unde lumea din afară, de dincolo de termopane, primește în dar, fără măcar să se gândească, cele mai strălucitoare gânduri și binecuvântări! 

Am avut și bomboane fermecate, care odată mâncate îndeplineau dorințele spiridușilor roz și turcoaz: ”să se facă bine mama, pentru că este bolnavă”, să trăiască străbunica până când eu voi avea un copil, pentru a fi cea mai grozavă stră-străbunică din lume”, ”sora mea să primească în dar un cățeluș”, să nu se mai certe oamenii mari, să fim cu toții sănătoși”, ”astrania să existe cu adevărat, pentru ca toți oamenii triști să o vadă și să le treacă supărarea”, ”prietena mea cea mai bună să ia nota 10 la olimpiadă” și câte și mai câte altele, până la 15 dorințe.

La un moment dat, o jucărie a început din senin să cânte. Ceea ce a confirmat că ne cunoașteam suficient de bine pentru a porni pe urmele pașilor Matildei, fetița care îndrăgea cărțile. Dar, înainte de a deschide volumul ales, fiecare fetiță a primit o foaie de hârtie și creioane colorate, la alegere, pentru a grafia amprenta răbdării personale, atunci când cineva le citește o poveste.  Și am pornit citirea primului capitol din romanul semnat de Roald Dahl. Vocea povestitrului și hașura creionului pe hârtie, dar dincolo de tâmple minunata uzină a imaginației lucra cu efervescență!

La sfârșitul textului, am cules desenele. Am dat interviu pentru Radio România Actualități. Spiridușii au povestit pe undele radio experiența cu totul și cu totul deosebită care cu siguranță va rămâne un reper la tot ce va însemna studiu personal, răbdare, ascultare, curiozitate, empatie, generozitate și așa mai departe, peste ani și ani și ani.

Atelierul s-a închis, printr-o inspirație puternică și o expirație ca un chiot de bucurie. Astrania s-a retras în fața realității în care micuțele cititoare aveau să se întoarcă acasă, traversând podul cel mare de peste gara orașului.

Nu a fost timp pentru pauză. A intrat grupa de băieți, cu bine-nțeles, altă energie, care avea nevoie de un alt timp de abordare. Vocea s-a ridicat, a devenit fermă, fără inflexiuni și, desigur, fără praf de zâne. Prezența puștilor anunța prezența superEroilor și a însușirilor lor de bază: curaj, respect, onoare, într-ajutorare, putere, camaraderie.

Pentru ei aveam pregătite două cărți: primul volum din Trilogia Stăpânul Inelelor, de Tolkien, și Haiganu: Fluviul șoaptelor, cartea scrisă magistral de Marian Coman. 

Câștigătoare la puncte, Haiganu și întreaga sa lume fantastică, o carte scrisă într-un ritm contemporan, alert, obiectiv, elocvent. 

În ziua de astăzi, oamenii nu mai au timp pentru descrieri, și nici pentru planuri suprapuse, nici pentru aglomerare de personaje și întâmplări nesfârșite. Iar supereroii ascultători au ales simbolurile criptate în textul lui Coman. La rândul lor, băieții au dat interviuri argumentate, dar pentru Radio România Cultural și pentru Revista Capital Cultural. Nu le-a convenit că o oră a ținut doar o oră și că ”la bibliotecă timpul trece mai repede...”.

Reflux și flux de copii frumoși și inteligenți. Strălucitori. Iar studioul improvizat de lectură a fost cucerit de 30 de uriași de clasa a VIII-a de la Colegiul Național Constantin Noica Sibiu, cu care am petrecut 2 ore minunate. Am discutat despre lume, viață, sistemul de educație, despre tribul fetelelor și cel al băieților, despre șansă și neșansă. Am cântat, pentru că nu se ajunge așa ușor să citești unor adolescenți recalcitranți și neîncrezători în adulți. Am urmărit câteva povești cântate, videoclipuri de pe youtube, le-am analizat, am râs și, în cele din urmă am primit permisiunea să deschid pentru ei o carte de povești. Una singură. Și am ales din întregul noian, Poveștile vindecătoare pentru copii și adolescenți: Folosirea metaforelor în terapie, de George W. Burns, apărută la Editura Trei în 2005, 2011. Am citit o poveste, și încă una și încă trei și aș fi continuat dacă timpul n-ar trece mai repede la Bibliotecă. S-au lipit de povești, de metafore, de mine. Ne-am îmbrățișat mult la plecare, de parcă se îmbarcau să treacă oceanul. Ne-am promis reîntâlniri și reactualizări de povești alintătoare în funcție de ”vibe” și de momentul revoluție existențiale.

Chiar dacă, sesiunile s-au succedat rapid, la finalul lor, în loc să strig: Gata, ce bine! M-am trezit întrebându-mă, Încotro? Ce trebuie să fac de fapt de acum înainte pentru ca astfel de momente să nu fie în registrul excepțional al unor sărbători mai mult sau mai puțin internaționale?!

Cumva fără vlagă, m-am retras în birou, unde mi-am adunat puterile și oștirile de cuvinte pentru ultima mare provocare a Zilei Internaționale a Cititului Împreună, 2017 – Speed trainigul despre Arta de a spune povești copiilor, creat pentru părinți și bunici.

Părinții și bunicii au venit însoțiți de cei mici, unii mai mici, alții deja adolescenți, dar diferențele de vârstă nu au contat. Ne unea dorința de a înțelege rostul lecturii și prin metode de rostire, selecție bibliografie, crearea ambientului, alegerea momentului optim pentru anumite povești, analiza rapidă a conținutului și mesajului din basmul tradițional, comparativ cu textele compuse în prezent de întregi echipe interdisciplinare.

Laolaltă, teorie și practică, oameni și cărți și un bibliotecar. Brusc mi-am adus aminte de câteva voci care reclamă că bibliotecile nu oferă suficient ”spectacol” sau ”entertainment”... Asta ar mai lipsi, ca ultimul bastion de liniște profundă să fie răsturnat de elemente stridente!

A fost o zi cu adevărat valoroasă pentru mine, ca slujitor al cuvintelor și al poveștilor lumii, și sper din din sufletul că și pentru cei pe care a fost dat să-i întâlnesc în câteva frânturi de timp. Spectacolul pe care îl oferă un bibliotecar într-o bibliotecă nu se vede cu ochiul liber, pentru că acesta se desfășoară, magistral, într-un alt plan, superior, care în timp coboară în lume în forma unor comportamente adecvate, elevate.

În aceași notă s-au desfășurat și celelalte trei sesiuni organizate în Compartimentul pentru Copii și Tineret de către către colegele mele Ana Coca și Paula Mihalache pentru preșcolari și școlarii mici.

Salutăm, încă odată inițiativa Asociației Citim Împreună România care a lansat invitația tuturor instituțiilor culturale din România să celebreze această zi prin lectură publică. Mulțumesc prietenilor de la Asociația Elijah – Inițiativă socială Ruth Zenkert și Arhiepiscopiei Sibiu, Serviciul Social pentru partciparea cu daruri gustoase pentru toți participanții.

Salut, cu reverență, profesoarelor-diriginte care au facilitat prezența tinerilor la Bibliotecă de ZICI2017: Delia Cobusteanu, Leonida Popa de la Școala Gimnazială nr. 8 Sibiu și Andreia Claudia Hadăr de la Colegiul Național Constantin Noica Sibiu.

Salut întreaga echipă a Bibliotecii Județenea ASTRA Sibiu, în mod special celor care au participat direct la organzarea evenimentului.

Petrecerea continuă! La Bibliotecă, în fiecare zi citim împreună.

Vino și convinge-te, sau și mai interesant, vino și descoperă tărâmul minunat al Astraniei! (în foarte curând timp amenajat la parterul corpului B al Bibliotecii)

În Pădurile Siberiei

sau

Cum se poate reinventa un bărbat prin intermediul singurătății  

Libertatea poate fi dobândită. E suficient să-i plătești prețul.

(Henry de Montherlant - Carnets, 1957)

Pentru că are capacitatea să te trezească la viață, la viața adevărată, cea care ține cont de toate detaliile care compun realitatea, cartea lui Sylvain Tesson este una din cele mai bune cărți citite în ultima vreme, 

Titlul ocultează conținutul, oferind o promisiune palidă despre o incursiune într-un spațiu inedit, într-o experiență cvasi-comodă. 

Însă, în timp, am aflat că volumele din categoria ”descrieri de călătorie” nu au ca temă principală drumul și nici destinația, ci călătorul, cu toate încercările lui. 

Sunt descrise 6 luni din viața unui om care alege însingurarea pentru redefinire, dar și pentru o abordare ulterioară, autentică, a tot ce se numește ”viitor”. Nu poți evita capcanele întinse de ”civilizație”, camuflate în culorile compromisului și ale comodității, dacă nu te lepezi de prejudecățile omului modern, mai mult mort decât viu, mai mult damnat, decât liber, etc.

Cartea intră în categoria ”cadoul perfect” pentru un bărbat sau un adolescent, aflat în momentul ”gri” al stimei de sine și în căutarea unei confirmări a forței interioare.  

În trecut, treptele inițierii erau obligatorii pentru băieții care trebuiau să-și câștige, prin probe de curaj, statutul de bărbat. 

Nimic nu mai este cum a fost odată, dar în toți există o reminiscență a acelor timpuri, motiv pentru care, iată, spre bucuria celor mai puțin temerari, apar astfel de povești care oferă prin puterea exemplului și a sacrificiului de sine, integrarea prin asociere a elementelor care definesc eroul.

Este un Jurnal de Viață, mai mult decât de Călătorie. Personajul nu ”călătorește” în sensul tradițional, iar Autorul nu face descrieri ”standard”. Scris, oarecum, telegrafic, textul surprinde perfect amalgamul stărilor interioare, extrem de valoroase ca formă și conținut.

Și, așa cum se cade, deschidem cartea și vânăm un fragment reprezentativ:

pag. 25

”Ultima ladă e o ladă cu cărți. Dacă m-ar întreba cineva de ce am ales să mă izolez aici, i-aș spune că sunt în urmă cu cititul. Bat în cuie, deasupra patului, o poliță din pin pe care-mi așez cărțile. Mi-am adus vreo șaizeci. La Paris, întocmisem cu grijă o listă ideală. Când începi să simți că viața ta interioară din ce în ce mai săracă, e cazul să iei cu tine câteva cărți bune, ca să ai cu ce să umpli vidul dinăuntru. Ar fi însă o greșeală să alegi doar lecturi grele, gândindu-te că viața în pădure îți menține un grad foarte înalt al temperaturii spirituale. În după-amiezele când ninge și nu-l ai la îndemână decât pe Hegel, timpul trecere greu.

Înainte de plecare, un prieten m-a sfătuit să iau cu mine Memoriile cardinalului Retz și Fouquet, de Morand. Știam deja că ar fi o greșeală să am în bagaje cărți care evocă locul de destinație. Când ești la Veneția, citești Lermontov, iar pe malul lacului Baikal, Byron.

Golesc cufărul cu cărți. Mi-am luat Michel Tournier pentru reverii, Michel Deon pentru melancolie, Lawrence pentru senzualitate, Mishima pentru gerul crunt. Am și o serie de cărți despre viața în pădure: Grey Owl, pentru viziunea radicală, Daniel Defoe pentru mitm Aldo Leopol, pentru morală, Thoreau, pentru filosofie - totuși, sună a predică de contabil devenit pastor calvinist și mă cam plictisește. În schimb, îmi place foarte mult Whitman: Fire de iarbă mă entuziasmează și acum. Junger e autorul formulei ”pădurea ca soluție la toate”; am vrei patru-cinci cărți scrise de el. Am luat și câțiva poeți și filosofi: Nietzsche, Schopenhauer, stoici. Sade și Casanova ca să-mi biciuiesc simțurile. Apoi, câteva romane polițiste din Seria neagră: doar mai trebuie să fac și pauze. Câteva ghiduri naturaliste din colecția Delachaux și Niestle despre păsări, plante și insecte. Când te ”inviți” în pădure, este de un bun simț elementar să știi cum le cheamă pe gazdele tale. Indiferența ar fi o jignire de neiertat. Dacă m-aș trezi că niște indivizi se instalează cu forța în apartamentul meu, aș prefera să știe cum mă cheamă.

Exemplarele mele din colecția Pleiade strălucesc la lumina lumânărilor. Cărțile sunt icoane. Pentru prima dată în viața mea, voi citi un roman pe nerăsuflate” (S.T.)

5 ateliere de lectură și călătorie imaginară

Pe parcursul lunii august în fiecare zi de miercuri, de la ora 17:00, ”Biblioteca ASTRA Iubește Descrierile de Călătorie” și îi invită pe cei mai temerari cititori ai cetății în 5 minunate aventuri literare desfășurate în 5 ateliere de lectură și călătorie imaginară, după cum urmează:

3 august – în Arta de a călători a autorului Alain de Button, în traducerea lui Radu Șchiopu. București: Vellant, 2015. (colecția Cărți însemnate)

Extras din: ”Suntem copleșiți de sfaturi despre unde să călătorim; auzim puține despre cum și de ce ar trebui să o facem – deși arta de a călători pare să dea naștere în mod natural unui număr de interogații, nici simple, nici triviale, al căror studiu ar putea, în feluri modeste, să contribuie la înțelegerea a ceea ce filozofii greci frumos numeau eudaimonia sau împlinirea umană” (A. de B.)

Vom descoperi o carte de filozofie practică/ aplicată care încearcă să explice adevăratele motive pentru care călătorim în anumite locuri și, mai mult, ne sugerează cum am putea avea călătorii mai împlinite.

10 august – Cerere în Călătorie. O istorisire adevărată a lui Edouard și Mathilde Cortes, în traducerea Cristinei Livia Vasilescu. București: Philobia, 2014. (colecția Experiment)

Extras din: ”Am înlocuit poșeta cu un rucsac doar cu un pic mai mare, inelul meu de logodnă cu pietricelele de pe drum, patul cu un strat de mușchi, fondul de ten cu bronzul, acoperișul cu stelele, televizorul cu o întâlnire sau un foc de tabără, fustele și panglicile cu pantaloni și sfori, zgomotul cu liniștea, ceasul cu busola, ritmul neînfrânat cu cel al pașilor…” (M.C)

Este povestea credibilă a unui voiaj de nuntă plin de aventuri: 6000 de kilometri pe jos, de la Paris la Ierusalim.

O carte dedicată socrilor, cuplurilor care călătoresc , dar și celor care nu mai călătoresc, tuturor celor care înaintează, chiar și în vis.

O carte al cărui prin motto mi-a atras și atenția și vi-l împărtășesc cu bună știință: Nu există iubire mare decât la umbra unui vis măreț (Edmond Rostand).

17 august

– O plimbare în pădure: Redescoperind America pe cărările Munților Apalași, cartea lui Bill Bryson în traducerea lui Marius-Adrian Hazaparu. Iași: Polirom, 2015. (colecția Hexagon: Cartea de călătorie)

Extras din: ”Distanțele se modifică atunci când iei lumea la pas. Un kilometru e cale lungă, trei kilometri e mult,  15 kilometri e ditamai distanța, iar 80 de kilometri e aproape inimaginabil. Îți dai seama că lumea e imensă într-un fel pe care numai tu și o comunitate restrânsă de excursioniști îl înțelegeți. Scara planetară e micul vostru secret.” (B.B.)

Appalachian Trail este unul din cele mai lungi trasee montane din lume. De-a lungul Coastei de Est americane, străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 de kilometri. Dornici să admire peisajele superbe de pe această rută, Bill Bryson și prietenul său Stephen Katz hotărăsc să o parcurgă pe jos de la un capăt la celălalt.

Ideal Home consideră acest volum a fi irevențios, de un umor debordant, plin de anecdote și de observații.

- În pădurile Siberiei: 6 luni pe malul lacului Baikal, singur, la 25 km depărtare de primul vecin, autor Sylvain Tesson, în traducerea lui Liviu Dascălul. București: Philobia, 2015.

Extras din: ”Mi-am propus ca, înainte de a împli patruzeci de ani, să trăiesc precum un pustnic, în mijlocul pădurii. M-am stabilit timp de 6 luni într-o cabană siberiană, pe malul lacului Baikal, în extremitatea Capului Cedrilor de Nord. Primul sat se afla la o sută douăzeci de kilometri depărtare, n-aveam vecini, nu existau drumuri de acces, rareori mă vizita cineva. Iarna, temperaturile erau de -30°C, iar vara întâlneam urși pe malurile lacului. Pe scurt, Raiul pe pământ.

Am luat cu mine cărți, trabucuri și votcă. Celelalte lucruri – spațiul, liniștea și singurătatea – erau deja acolo. (S.T.)

24 august

Două cărți prețioase, un singur autor, Paul Theroux, un uriaș al genului descrierilor de călătorie:

- Bazarul pe roți. Cu trenul prin Asia. Iași: Polirom, 2015. (colecția Hexagon: Cartea de călătorie)

Publicată prima dată în urmă cu câteva decenii, neobișnuita odisee a lui Paul Theroux a devenit o carte clasică a literaturii de călătorie. Plecând din Londra, Theroux ne povestește aventurile voiajului său de patru luni în care a străbătut Orientul Mijlociu, subcontinentul indian, Asia de Sud-Est și s-a întors în Europa prin stepa înghețată a Siberiei. Trenurile legendare ale Asiei, precum Orient Express-ul sau Transsiberianul, sunt vedetele acestei călătorii spre răsărit și înapoi.

- Trenul-fantomă către Răsărit. Iași: Polirom, 2015. (colecția Hexagon: Cartea de călătorie)

După 33 de ani Theroux repetă aventura, observând cum s-au schimbat între timp, atât zonele care le străbate din nou cu trenul, cât și el însuși.

Extras din: ”Când eram tânăr, consideram că pământul e ceva fix, pe care te poți bizui și care mă va însoți până la adânci bătrâneți; dar, când am mai înaintat în vârstă, am început să înțeleg transformarea ca o lege a firii, un element emoțional într-o lume nesigură și vizibil deteriorată.” (P.T.)

31 august

- Singură pe Drumul Mătăsii: 80 de zile, 15000 km, 2500 de ani de istorie. Volumul de călătorie în 446 de pagini al Sabinei Fati. București: Humanitas, 2015.

Extras din: ”Marî. De la orașul Șeherezadei la orașul pustiu de astăzi _ În Marî, băieții în cămăși albe, simbolizând teroarea tăcută a Turkmenistanului, în care orice părere adversă e pedepsită cu închisoarea, par să fie peste tot pe urmele tale.

Oamenii se feresc să vorbească cu mine, chiar când aș vrea să întreb cum pot ajunge dintr-un loc în altul. Înainte să încerc să pun o întrebare, mă ocolesc, în așa fel încât să nu existe nici o posibilitate de comunicare. ”Le este frică”, îmi explică cineva la hotelul în care aerul condiționat din camere poate fi manevrat doar din afară, pentru că toate încăperile sunt legate între ele. 16° este temperatura preferată de turkmeni, față de cele 50° de afară, și în toate camerele este la fel, dacă vrei puțin mai cald trebuie să te pui de acord cu întreg palierul” (S.F.)

Este o carte de călătorie, dar poate fi încadrată și la categoria ghid turistic, ghid politic, ghid istoric, pentru că indiferent pe ce fir tematic te lași prins, cartea nu te lasă să te rătăcești.

Aceasta este oferta de august pentru atelierele dedicate lecturii și călătoriei cu gândul, din fiecare zi de miercuri, de la ora 17:00.

Tema, selecția titlurilor, formatul prezentărilor și susținerea propriu zisă a atelierului îmi aparțin, motiv pentru garantez pentru calitatea timpului petrecut în spațiul bibliotecii.

P.S.
Atelierele au ca loc de desfășurare Foaierul Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu (corp B), str. G. Barițiu, nr. 9

Povești digitale @ Nou @ Hosman și @ Avrig

Povestea digitală este o specie aparte a narațiunii: multimedia, simplă, îngrozitor de directă și lipsită de efecte speciale. Viață, și atât!

Agora Culturală @ Biblioteca Ta a scos la iveală din sufletul timid al câtorva comunități: Sibiu, Brăila, Cluj-Napoca și București, 4 videografii care alcătuiesc documente dintr-o colecție specială de memorie locală din ultima sută de ani.

Cum se întâmplă: oamenii, celebri anonimi, își spun povestea de viață și o ilustrează cu fotografii mai vechi, din albumul de familie, sau mai noi, surprinse cu aparate foto de ultimă generație. Fotografia prinde viață prin vocea personajului real, care expune stângaci sau cu har, emoționat sau mândru, plin de dragoste sau furie momente importante care i-au marcat existența.

Este un exercițiu dificil, atât pentru cursant, cât și pentru trainer, care pe lângă informația tehnică: scriere creativă, tehnici de redactare poveste socială, prezentare de softuri de editare foto, video și sunet este obligat să spargă zidul gros  și rece al tăcerii de sine, pentru că oamenii din aceste timpuri nu au fost învățați să vorbească, nu au fost educați să se analizeze și să-și prezinte în termeni realiști personalitatea și/sau experiența.  

Cursurile de digital-storytelling, din programului sus-numit, oferite în formulă gratuită de Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu scot la lumină din memoria participanților secvențe de existență, de modele de viață care demonstrează, încă odată, dacă mai era nevoie, felul tenace de a fi al poporului nostru. Iar când spun ”popor” mă gândesc și la ”majoritate” și la ”minoritățile etnice”, care și-au spus cu toții poveștile. Ar trebui ascultate, văzute, pentru a (ne) înțelege mai bine și mai ales pentru a pricepe odată pentru totdeauna că acest petic de lume, nu iartă și nu favorizează pe nimeni, dar îi ajută pe cei care înțeles rostul uniunii, al asocierii și al compasiunii. Privit prin lentila poveștilor digitale județul  Sibiul este extrem de interesant și valoros prin oamenii care-i dau putere și suflu, zi de zi, oră de oră, într-un perpetuum vivum.

Proiectul rulează de anul trecut, din aprilie, iar de atunci și până acum, s-au adunat în tolba atelierului sibian 140 de povești digitale, realizate în 17 sesiuni de curs susținute de cei doi traineri experți DST, Daniela Rusu și subsemnata, Florinela Anca Vasilescu. Iar povestea merge mai departe, până în luna iunie, anul acesta.

Casa Sonja - Elijah

Casa Thomas - Elijah

Și pentru că este ianuarie, apăsăm accelerația și anunțăm pentru următoarele 2 săptămâni 3 ateliere: 21-22 ianuarie la Elijah Sozialzentrum - Casa Thomas din satul Nou, comuna Roșia;; 28-29 la Elijah Sozialzentrum - Casa Sonja din Hosman, comuna Nocrich; 3-4 februarie la Biblioteca Orășenească Avrig.

***

Iniţiativa se înscrie în proiectul „Agora Culturală @ Biblioteca Ta”, implementat de ANBPR în parteneriat cu Jazzmontor AS Norvegia și Asociaţia Culturală REPLIKA, finanţat prin Granturile SEE 2009-2014, Programul PA17/RO13 Promovarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural european  în România. 

ANBPR este cea mai reprezentativă asociație profesională a bibliotecarilor și bibliotecilor publice din România, preocupată de bunăstarea și performanțele profesionale ale membrilor săi, de evoluția domeniului cultural național, și de emanciparea de substanță a comunităților. Pornind de la principiile de bază ale muncii asociative - solidaritate, coeziune, angajare socială și competitivitate – ANBPR pledează pentru revigorarea statutului și misiunii bibliotecarului în societate, pentru suținerea educației culturale de calitate și a diversității în cultură.

despre Vorbitul în Necunoștință de Cauză

și efectele lui asupra mea

A trecut o zi, două, azi e a șasea. Am crezut că voi trece cu vederea gustul amar al unei întâmplări, însă povestea-incident continuă să-mi îmi zbârnâie cu insistență în minte.

Ce s-a întâmplat:

 

Sâmbătă după-amiază, mă grăbesc să ajung la librăria Habitus, încercând să mai prind  câteva minute din atelierul Ramonei de bucătărie raw vegană. Am ajuns, dar prea târziu, motiv pentru care am început să mă plimb printre galantarele cu carte, de unde am ridicat și plătit la casă un joc cu rune. În timp ce plăteam, am observat, spre marea mea surprindere, pe un raft din apropiere câteva seturi de cărți de Tarot, ceea ce, sincer, m-a bucurat, iar în exaltarea-mi specifică am propus unui administrator al librăriei să susțin câteva conferințe gratuite pe tema Tarotului pentru ca oamenii să-i înțeleagă rostul. Dar, spre și mai marea mea surprindere, am primit un răspuns negativ, sec, cu gust de pucioasă. Argumentele au fost halucinante, din care răzbătea marea neînțelegere a acestei arte și discipline, al cărei instrument de interpretare nu se găsea la mine în traistă, ci pe rafturile librăriei. 

Cât de în evul mediu trebuie să fii, să trăiești în burta unei biserici catolice perpelit de frica artelor de divinație? Cum este să refuzi cunoașterea unei teorii, ca să o poți, ulterior, combate? - (dacă mai este cazul!) Cum este să trăiești printre povești tipărite și, în același timp, să refuzi un exercițiu intelectual care are la bază algoritmul arhetipal, adică baza tuturor poveștilor lumii? Chiar, cum este?

Dacă ar fi fost un spațiu dedicat unei dogme, da, aș fi înțeles și respectat regimul auster, dar nu este așa. Cu siguranță aș fi primit asentimentul dacă aș fi adus o notă exotică, să-mi pun pene în cap, să fac ca lupu’, să vorbesc limba fiarelor, sau poate să fac ceva de-ale gurii, un chec, o măslină flambată, sau, și mai bine, să pictez fețe lăiețe, sau să rostesc un sac de cuvinte cu conotații obscene (cu mare priză editorialiști) dintr-o carte scoasă într-un tiraj simbolic și, câte și mai câte, mai puțin ceea ce vreau și ceea ce știu…  

Per ansamblu, lehamitea traversării unui râu vâscos populat de piranha costumați în peștișori de aur.

Un nou concept ”Pasărea Măiastră”, într-o nouă bibliotecă publică, la Moșna

vineri, 10 octombrie 2014, ora 17:00, rețeaua Biblionet Sibiu se extinde prin deschiderea unei noi biblioteci publice în localitatea Moșna

Este dificil să descriu în doar câteva cuvinte rostul bibliotecii publice într-o comunitate, așa cum oricui îi este greu să vorbească despre ceea ce iubește cu adevărat. Dar, dincolo de cuvinte sunt faptele, care în cazul de față, adună într-un șir instituțional 35 de biblioteci publice de pe întreg teritoriul județului Sibiu, reinventate, reamenajate și dotate cu echipamente IT capabile să ofere servicii de informare și documentare în conformitate cu timpul pe care-l trăim. Secolul XXI este secolul informației, iar contemporanii acestui timp pot beneficia liber și gratuit de informație, care nu mai reprezintă un lux, ci un drept de care te poți bucura, indiferent dacă locuiești într-un conglomerat urban sau într-un sat hotărât să-și păstreze identitatea și cât mai mulți tineri, cu un rost, aproape.

Știu că mulți asociază bibliotecile publice cu spații prăfuite, cu podele scârțâitoare și cu rafturi strâmbe, pline cu cărți pe care nu le-a citit nimeni, niciodată. Dar, mai știu că biblioteca publică reprezintă marca de prestigiu a oricărei comunități pentru că felul în care funcționează acest tip de serviciu oglindește înțelepciunea oamenilor și dragostea lor pentru cunoaștere. 

Și, mai știu că biblioteca nu este un depozit desuet de carte, ci o provocare în procesul continuu al dezvoltării personale și profesionale, un spațiu de socializare, un loc primitor în care se organizează șezători, serbări cu cântece tradiționale, seri cu povești de odinioară, expoziție de fotografii cu chipuri și evenimente aproape uitate, cu dezbateri publice, un spațiu confortabil în care se organizează cursuri de inițiere în utilizarea calculatorului pentru cei care n-au prins timpurile în care se învață din primii ani de școală acest tip de tehnologie avansată care, iată, a transformat felul de a comunica, la nivel individual și global.

Biblioteca Județene ASTRA Sibiu  prin intermediul departamentului Metodic. Comunicare. Programe a făcut posibilă derularea programului Biblionet pe o perioadă de 3 ani, timp în care au fost dotate 35 de biblioteci publice cu 140 de calculatoare și echipamente periferice, în valoare de 772.216 lei (soft & echipament).

Programul Biblionet a ajuns și la Moșna, unde pe lângă donația echipamentelor IT (4 calculatoare, soft-uri și periferice) a făcut să fie posibilă amenajarea unui centru cultural cu bibliotecă publică într-o locație nouă, cu o colecție de carte îmbunătățită. Această realizarea nu ar fi fost posibilă fără aportul și înțelegerea autorităților publice locale, a dlui primar Eugen Roba și a întregii sale echipe, a căror contribuție merită să fie un exemplu în ceea ce bibliotecarii numesc ”poveste de succes cu eroi contemporani”.

Am ales ca temă a conceptului pentru biblioteca publică din Moșna ”Pasărea Măiastră”, care aduce un element în plus la atmosfera de poveste a comunei și a satelor sale aparținătoare. De la bătrânii satului am aflat că pe cerul locului zboară, nevăzute, legende de la începutul lumii și de la primii oameni care au pus temelia acestei așezări, toate având ca element de bază libertatea și renașterea, motiv pentru care biblioteca nu putea funcționa în afara acestor elemente identitare.

Astfel, cei care vor trece pragul noii biblioteci din Moșna vor descoperi că poveștile cele mai frumoase sunt cele care se petrec sub ochii noștri, iar cei care cred în minuni vor ști că de curând o Pasăre Măiastră își căuta un loc bun pe tot pământul pentru a cuibări și pentru a se odihni din zborul greu și neîncetat peste gândurile oamenilor. 

Și, povestea mai spune că într-o bună zi, Pasărea Măiastră a coborât pe pământ, într-un loc numit Moșna, într-o curte în care câțiva oameni vrednici se străduiau din răsputeri să-și ajute semenii și să pună umărul la prosperitatea satului. 

Nevăzută, a coborât din Cer, iar acolo unde a atins pământul s-a ițit din coama dealului un cuib-de-bibliotecă în care preț de trei zile și trei nopți s-a odihnit, zburând de astă dată peste noianul de vise ai moşnenilor. 

A patra zi, după un somn greu-albastru, s-a trezit și, așa cum îi era datul, a ouat 9 ouă strălucitoare din care aveau să iasă la lumină-n-lumea-mare, nu pui fermecați și zburători, ci cărți minunate, pline de înțelepciune cu puterea de a-i face pe oameni să înțeleagă rostul lumii și să dobândească harul cuvintelor aducătoare de pace.

Pasărea Măiastră și-a luat zborul, lăsând în urma sa a lăsat un cuib magic, în care cel care intră se află sub înalta protecție a poveștilor și a tuturor înțelepților lumii.

Desigur, povestea continuă, iar de felul în care vor povesti cei de peste timp despre toate acestea și multe altele, depinde de ceea ce va face fiecare, în parte, dar mai ales cel care citește, plin de încântare, aceste rânduri…

Despre programul Biblionet în România

Biblionet este o inițiativă a Fundației Bill & Melinda Gates în valoare totală de 26,9 milioane de dolari pe o durată de 5 ani și își propune facilitarea accesului la informație prin introducerea tehnologiei moderne în bibliotecile publice. În România sunt 2.876 de biblioteci în cele 41 de județe, dintre acestea, 89% sunt instituții de dimensiuni mici, localizate în mediul rural. Programul Biblionet a dotat deja peste 2.300 de biblioteci locale cu peste 9.790 de calculatoare și echipamente aferente pentru a oferi acces gratuit la internet și a instruit  aproape 3.000 de bibliotecari pentru a iniția și asista utilizatori în accesarea informației.

Inițiativa Global Libraries a Fundației Bill & Melinda Gates își propune să deschidă calea către cunoaștere, informare și egalitate de șanse pentru cât mai mulți oameni. Parte a programului de Dezvoltare Globală, Global Libraries formează parteneriate cu diferite țări pentru a ajuta bibliotecile publice să asigure acces gratuit la calculatoare și Internet și formare pentru utilizarea acestora la potențial maxim. Global Libraries sprijină transformarea bibliotecilor publice în instrumente vitale pentru îmbunătățirea nivelului de trai a milioane de oameni.