ZICI ASTRAnia în 1459 de cuvinte!

Sărbătoarea dedicată Zilei Internaționale a Cititului Împreună a ocupat ieri, 16 februarie, întregul etaj 1 al Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu – corp B. 
Aici s-au creat două spații de lectură, unul în Compartimentul pentru Copii și Tineri, al doilea, în Sala de Consiliu.

Cele 7 sesiuni s-au derulat în mare viteză, spre dezamăgirea tuturor participanților, pentru că da, dorința de a cunoaște și de explora tărâmuri imaginate este mult mai mare decât se notează în statistici.

Vreau să vă povestesc în 1.459 de cuvinte despre cele 4 sesiuni de lectură pe grupe de vârstă și gen, pe care le-am derulat în Sala de Consiliu, unde, în primul rând, am construit un Tron din Cărți, destinat lectorului-povestaș și celor mai viteji ascultători de povești, care s-ar fi încumentat să preia ștafeta cuvintelor prinse pe firul roșu al întâmplărilor magice.

Am adus, apoi, teancul-de-cărți (din kit-tul de biblioterapie pentru copii și pre-adolescenți), atent selectat, pe care l-am pus bine într-un cufăr, asta pentru că în toate poveștile lumii, cuferele sunt purtătoarele oficiale de comori.

Am printat câteva imagini cu personajele din una din cele mai apreciate lecturi de ieri: Haiganu. Fluviul Șoaptelor a lui Marian Coman, am adus culori, adică foarte multe creioane colorate, jucării și-am pregătit bunățurile: ceai pentru savanți din căpșuni și kiwi și dulciuri pentru alchimiștii pofticioși de ronțăieli.  

Am montat video proiectorul, am legat laptop-ul și perifericele și am lăsat câteva acorduri să umple mini-sala de bal, până când cei mici aveau să-și facă apariția.

 Și, cu câteva minute înainte de ora 9, au intrat val-vârtej, 15 fetițe, care au apreciat din prima efortul destinat amenajării, ba chiar mai mult:

- ”Sunt și spiriduși aici?”

- ”Cu siguranță, sunt!”

Nu a fost nevoie de mai mult, pentru a ne aranja simplu în liniște, așa ca într-o poiană cu flori, să începem să vorbim, să ne cunoaștem și să compunem spațiul de lectură, în care să fim doar noi. 
Și, dintr-o dată, printr-o inspirație adâncă și o expirație zgomotoasă, ne-am trasformat în spiriduși roz și turcoaz, extrem de strălucitori, pentru că numai așa pot fi locuitorii tărâmului misterios ASTRAnia, acolo de unde lumea din afară, de dincolo de termopane, primește în dar, fără măcar să se gândească, cele mai strălucitoare gânduri și binecuvântări! 

Am avut și bomboane fermecate, care odată mâncate îndeplineau dorințele spiridușilor roz și turcoaz: ”să se facă bine mama, pentru că este bolnavă”, să trăiască străbunica până când eu voi avea un copil, pentru a fi cea mai grozavă stră-străbunică din lume”, ”sora mea să primească în dar un cățeluș”, să nu se mai certe oamenii mari, să fim cu toții sănătoși”, ”astrania să existe cu adevărat, pentru ca toți oamenii triști să o vadă și să le treacă supărarea”, ”prietena mea cea mai bună să ia nota 10 la olimpiadă” și câte și mai câte altele, până la 15 dorințe.

La un moment dat, o jucărie a început din senin să cânte. Ceea ce a confirmat că ne cunoașteam suficient de bine pentru a porni pe urmele pașilor Matildei, fetița care îndrăgea cărțile. Dar, înainte de a deschide volumul ales, fiecare fetiță a primit o foaie de hârtie și creioane colorate, la alegere, pentru a grafia amprenta răbdării personale, atunci când cineva le citește o poveste.  Și am pornit citirea primului capitol din romanul semnat de Roald Dahl. Vocea povestitrului și hașura creionului pe hârtie, dar dincolo de tâmple minunata uzină a imaginației lucra cu efervescență!

La sfârșitul textului, am cules desenele. Am dat interviu pentru Radio România Actualități. Spiridușii au povestit pe undele radio experiența cu totul și cu totul deosebită care cu siguranță va rămâne un reper la tot ce va însemna studiu personal, răbdare, ascultare, curiozitate, empatie, generozitate și așa mai departe, peste ani și ani și ani.

Atelierul s-a închis, printr-o inspirație puternică și o expirație ca un chiot de bucurie. Astrania s-a retras în fața realității în care micuțele cititoare aveau să se întoarcă acasă, traversând podul cel mare de peste gara orașului.

Nu a fost timp pentru pauză. A intrat grupa de băieți, cu bine-nțeles, altă energie, care avea nevoie de un alt timp de abordare. Vocea s-a ridicat, a devenit fermă, fără inflexiuni și, desigur, fără praf de zâne. Prezența puștilor anunța prezența superEroilor și a însușirilor lor de bază: curaj, respect, onoare, într-ajutorare, putere, camaraderie.

Pentru ei aveam pregătite două cărți: primul volum din Trilogia Stăpânul Inelelor, de Tolkien, și Haiganu: Fluviul șoaptelor, cartea scrisă magistral de Marian Coman. 

Câștigătoare la puncte, Haiganu și întreaga sa lume fantastică, o carte scrisă într-un ritm contemporan, alert, obiectiv, elocvent. 

În ziua de astăzi, oamenii nu mai au timp pentru descrieri, și nici pentru planuri suprapuse, nici pentru aglomerare de personaje și întâmplări nesfârșite. Iar supereroii ascultători au ales simbolurile criptate în textul lui Coman. La rândul lor, băieții au dat interviuri argumentate, dar pentru Radio România Cultural și pentru Revista Capital Cultural. Nu le-a convenit că o oră a ținut doar o oră și că ”la bibliotecă timpul trece mai repede...”.

Reflux și flux de copii frumoși și inteligenți. Strălucitori. Iar studioul improvizat de lectură a fost cucerit de 30 de uriași de clasa a VIII-a de la Colegiul Național Constantin Noica Sibiu, cu care am petrecut 2 ore minunate. Am discutat despre lume, viață, sistemul de educație, despre tribul fetelelor și cel al băieților, despre șansă și neșansă. Am cântat, pentru că nu se ajunge așa ușor să citești unor adolescenți recalcitranți și neîncrezători în adulți. Am urmărit câteva povești cântate, videoclipuri de pe youtube, le-am analizat, am râs și, în cele din urmă am primit permisiunea să deschid pentru ei o carte de povești. Una singură. Și am ales din întregul noian, Poveștile vindecătoare pentru copii și adolescenți: Folosirea metaforelor în terapie, de George W. Burns, apărută la Editura Trei în 2005, 2011. Am citit o poveste, și încă una și încă trei și aș fi continuat dacă timpul n-ar trece mai repede la Bibliotecă. S-au lipit de povești, de metafore, de mine. Ne-am îmbrățișat mult la plecare, de parcă se îmbarcau să treacă oceanul. Ne-am promis reîntâlniri și reactualizări de povești alintătoare în funcție de ”vibe” și de momentul revoluție existențiale.

Chiar dacă, sesiunile s-au succedat rapid, la finalul lor, în loc să strig: Gata, ce bine! M-am trezit întrebându-mă, Încotro? Ce trebuie să fac de fapt de acum înainte pentru ca astfel de momente să nu fie în registrul excepțional al unor sărbători mai mult sau mai puțin internaționale?!

Cumva fără vlagă, m-am retras în birou, unde mi-am adunat puterile și oștirile de cuvinte pentru ultima mare provocare a Zilei Internaționale a Cititului Împreună, 2017 – Speed trainigul despre Arta de a spune povești copiilor, creat pentru părinți și bunici.

Părinții și bunicii au venit însoțiți de cei mici, unii mai mici, alții deja adolescenți, dar diferențele de vârstă nu au contat. Ne unea dorința de a înțelege rostul lecturii și prin metode de rostire, selecție bibliografie, crearea ambientului, alegerea momentului optim pentru anumite povești, analiza rapidă a conținutului și mesajului din basmul tradițional, comparativ cu textele compuse în prezent de întregi echipe interdisciplinare.

Laolaltă, teorie și practică, oameni și cărți și un bibliotecar. Brusc mi-am adus aminte de câteva voci care reclamă că bibliotecile nu oferă suficient ”spectacol” sau ”entertainment”... Asta ar mai lipsi, ca ultimul bastion de liniște profundă să fie răsturnat de elemente stridente!

A fost o zi cu adevărat valoroasă pentru mine, ca slujitor al cuvintelor și al poveștilor lumii, și sper din din sufletul că și pentru cei pe care a fost dat să-i întâlnesc în câteva frânturi de timp. Spectacolul pe care îl oferă un bibliotecar într-o bibliotecă nu se vede cu ochiul liber, pentru că acesta se desfășoară, magistral, într-un alt plan, superior, care în timp coboară în lume în forma unor comportamente adecvate, elevate.

În aceași notă s-au desfășurat și celelalte trei sesiuni organizate în Compartimentul pentru Copii și Tineret de către către colegele mele Ana Coca și Paula Mihalache pentru preșcolari și școlarii mici.

Salutăm, încă odată inițiativa Asociației Citim Împreună România care a lansat invitația tuturor instituțiilor culturale din România să celebreze această zi prin lectură publică. Mulțumesc prietenilor de la Asociația Elijah – Inițiativă socială Ruth Zenkert și Arhiepiscopiei Sibiu, Serviciul Social pentru partciparea cu daruri gustoase pentru toți participanții.

Salut, cu reverență, profesoarelor-diriginte care au facilitat prezența tinerilor la Bibliotecă de ZICI2017: Delia Cobusteanu, Leonida Popa de la Școala Gimnazială nr. 8 Sibiu și Andreia Claudia Hadăr de la Colegiul Național Constantin Noica Sibiu.

Salut întreaga echipă a Bibliotecii Județenea ASTRA Sibiu, în mod special celor care au participat direct la organzarea evenimentului.

Petrecerea continuă! La Bibliotecă, în fiecare zi citim împreună.

Vino și convinge-te, sau și mai interesant, vino și descoperă tărâmul minunat al Astraniei! (în foarte curând timp amenajat la parterul corpului B al Bibliotecii)