A trecut o zi, două, azi e a șasea.
Am crezut că voi trece cu vederea gustul amar al unei întâmplări, însă
povestea-incident continuă să-mi îmi zbârnâie cu insistență în minte.
Ce s-a întâmplat:
Sâmbătă după-amiază, mă grăbesc
să ajung la librăria Habitus, încercând să mai prind câteva minute din atelierul Ramonei de
bucătărie raw vegană. Am ajuns, dar prea târziu, motiv pentru care am început
să mă plimb printre galantarele cu carte, de unde am ridicat și plătit la casă
un joc cu rune. În timp ce plăteam, am observat, spre marea mea surprindere, pe
un raft din apropiere câteva seturi de cărți de Tarot, ceea ce, sincer, m-a
bucurat, iar în exaltarea-mi specifică am propus unui administrator al
librăriei să susțin câteva conferințe gratuite pe tema Tarotului pentru ca
oamenii să-i înțeleagă rostul. Dar, spre și mai marea mea surprindere, am
primit un răspuns negativ, sec, cu gust de pucioasă. Argumentele au fost
halucinante, din care răzbătea marea neînțelegere a acestei arte și discipline,
al cărei instrument de interpretare nu se găsea la mine în traistă, ci pe
rafturile librăriei.
Cât de în evul mediu trebuie să
fii, să trăiești în burta unei biserici catolice perpelit de frica artelor de
divinație? Cum este să refuzi cunoașterea unei teorii, ca să o poți, ulterior, combate? - (dacă mai este cazul!) Cum este să trăiești printre povești tipărite și, în același timp, să refuzi un
exercițiu intelectual care are la bază algoritmul arhetipal, adică baza tuturor
poveștilor lumii? Chiar, cum este?
Dacă ar fi fost un spațiu dedicat
unei dogme, da, aș fi înțeles și respectat regimul auster, dar nu este așa. Cu
siguranță aș fi primit asentimentul dacă aș fi adus o notă exotică, să-mi pun
pene în cap, să fac ca lupu’,
să vorbesc limba fiarelor, sau poate să fac ceva de-ale gurii, un chec,
o măslină flambată, sau, și mai bine, să pictez fețe lăiețe, sau să rostesc un
sac de cuvinte cu conotații obscene (cu mare priză editorialiști) dintr-o carte scoasă într-un tiraj simbolic
și, câte și mai câte, mai puțin ceea ce vreau și ceea ce știu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu