despre Calea Nebătătorită a metodelor de învățare nonformală în bibliotecile publice

poveste scrisă ad-hoc la Conferința Internațională a Bibliotecarilor Traineri și dedicată tuturor celor care poartă însemnele acestei profesii

A fost odată, este și va fi, o lume neștiută de alții, abia întrezărită de unii și neînțeleasă de mulți dintre cei care locuiesc în ea, Lumea Cuvintelor. Iar în această lume își duce, și acum, veacul un popor aparte, numit de oameni, într-un fel simplu și oarecum superficial, bibliotecarii.

Această poveste pe care vreau să v-o spun acum nu este despre această lume, pentru că nu există descrieri, hărți sau imagini reprezentative întru înțelegerea profundă a lucrurilor. Și asta, pentru că, fiecare om, în parte, are șansa și dreptul divin să își imagineze acest tărâm, cu adevărat al tuturor posibilităților, pentru că aici nestematele nu sunt obiecte amorfe și strălucitoare, ci sunt informații vii, transformatoare de destine și mentalități (individuale și colective).

Ei, bine, așa cum se înțelege de la sine, Bibliotecarii din Marea Lumea a Cuvintelor, locuiau în castele numite de oameni, într-un fel simplu și oarecum superficial, Biblioteci. Aici se adunau nestematele vii, care erau ordonate și pregătite pentru a-i servi pe oamenii cetății flămânzi și însetați de cunoaștere. Niciodată nu a fost ușor traiul bibliotecarilor în noima bibliotecilor și nu oricine putea să facă față încercărilor pline de efort, renunțare la sine și dragoste necondiționată pentru tot ce înseamnă devenire. Și prea puțini știu că bibliotecarii, cei de soi ales, nu sunt doar paznicii cuvintelor închise în cărți, ci sunt mult mai mult, sunt personaje de poveste, dar, chiar mult mai mult, sunt izvoare vii de povești și de cuvinte frumoase.

E drept, niciodată în istoria lor, nu au bătut toba orgoliului și din totdeauna s-au mulțumit cu cât și ce li s-a dat, și asta nu pentru că nu-și cunoșteau valoarea, din contră, ci pentru că știau care este valoarea celor de la care, legea lumii, îi determina să primească recompensa.  Dar, atunci când nestematele sunt la tine, renunți la pretenții vulgare. Ce-ți mai poți dori, atâta timp cât scara pe care urci către cer este simplă, lină, și fără de sfârșit?

Dar, așa cum se întâmplă peste tot și pe acest tărâm, într-o zi, nu se mai știe care, poporul bibliotecarilor a fost zguduit de o nouă paradigmă, care a despărțit în două marele difuzor al cunoașterii universale. O voce milita pentru metodele clasice, ancestrale, lăsate de moșii și strămoașele bibliotecarilor, iar o alta pentru metode noi, care nu se deosebeau de cele vechi, decât prin dinamică și perspectivă. Scopul era același, aducea oamenilor pe drumul cel bun, doar mijloacele diferite.

Chiar și așa, Bibliotecile și-au pierdut din liniștea de odinioară, sufletul lor fiind măcinat de aflarea celei mai bune soluții pentru a valorifica pe înțelesul lumii, simple și superficiale, cuvinte-nestemate, aducătoare de înțelegere. Dar cum să propovăduiești înțelegerea și înțelepciunea, când cele două tabere nu reușeau să cadă la pace?

În astfel de cazuri, care se petrec doar la 3 mii de ani odată, se face apel la un mare înțelept, la un magiser, un personaj pe care doar ochii de bibliotecar în pot vedea. Și s-a făcut un mare consiliu, în care toți bibliotecarii din toate ținuturile: Sibiului, Argeșului, Vâlcei, Doljului și Gorjului, au fost poftiți să participe pentru a căuta împreună stingerea oricărui conflict… de idei, desigur.

Și s-au întâlnit și s-au sfătuit, 3 zile și trei nopți. Bibliotecarii conservatori susțineau cu pasiune metodele clasice pe CALEA BĂTĂTORITĂ a înaintașilor, iar cei inovatori susțineau un nou tip de discurs, apropiat minților și sufletelor celor care au ales acest timp și spațiu, cocon de cunoaștere. Strigau și cereau din toată inima dreptul pentru a porni pe o CALE NEBĂTĂTORITĂ, dar care se anunța a fi un drum comun pentru toți de acum înainte.

Desigur, fiecare avea dreptate în felul său, iar adevărul, ca întotdeauna avea cuibul de aur, la mijloc. Fapt pentru care, Magisterul a decis un joc, prin care oamenii să fie cei care aleg felul în care bibliotecarii urmau să-și continue rostul în cetățile lumii.

Și a spus așa:

Mărit și preacinstit popor ar bibliotecarilor, gândurile voastre încep să se încâlcească și să semene cu cele ale oamenilor simpli. Nu ne putem permite să punem în pericol tezaurul nostru, cel al cuvintelor nestemate, drept care am o poruncă. Să se aleagă din fiecare ținut cele mai două proiecte fanteziste din fiecare ținut, să se transforme în semințe fermecate, iar cei mai vrednici bibliotecari să pornească în lumea mare, în veștmânt de negustor, pentru a răspândi poveștile și planurile de viitor ale bibliotecarilor. Peste un an, nu mai mult, alți bibliotecari vor merge pe Calea nebătătorită pentru a vedea care din proiecte a încolțit, care a înflorit și care a făcut rod.

Iar magisterul a ales:

din ținutul Vâlcei:

Felicităm prin Publisher

Se habla Espanol

Din ținutul Gorjului

Creativitatea

Cum se folosește e-readerul

Din ținutul Sibiului

Spune-mi o poveste despre satul tău! – biblioatelier de scriere creativă & storytelling

Biblioplays

Din ținutul Doljului

Mereu tânăr… prin teatru

Drogurile nu te fac un personaj tragic, ci doar unul în afara poveștii!

Din ținutul Argeșului

Biblioclubul șoriceilor

Meșteșuguri uitate: caligrafia

Și pe loc, atelierele au fost transformate în semințe magice, iar bibliotecarii pregătiți să pornească cu ele în lume.

Așadar, primiți cum se cuvine cele mai de soi idei în forme de semințe care vin dintr-o lume aparte, pe care este bine să pășiți din când în când, Lumea Cuvintelor din marele ținut al Bibliotecilor.  

Citiți și duce-ți mai departe solie de bine din Regiunea centru sudVest, loc binecuvântat cu creativitate și inovație. 

Cere și ți se va da, citește și vei afla!