joi, 8 octombrie 2015

despre Vorbitul în Necunoștință de Cauză

și efectele lui asupra mea

A trecut o zi, două, azi e a șasea. Am crezut că voi trece cu vederea gustul amar al unei întâmplări, însă povestea-incident continuă să-mi îmi zbârnâie cu insistență în minte.


Ce s-a întâmplat:
 
Sâmbătă după-amiază, mă grăbesc să ajung la librăria Habitus, încercând să mai prind  câteva minute din atelierul Ramonei de bucătărie raw vegană. Am ajuns, dar prea târziu, motiv pentru care am început să mă plimb printre galantarele cu carte, de unde am ridicat și plătit la casă un joc cu rune. În timp ce plăteam, am observat, spre marea mea surprindere, pe un raft din apropiere câteva seturi de cărți de Tarot, ceea ce, sincer, m-a bucurat, iar în exaltarea-mi specifică am propus unui administrator al librăriei să susțin câteva conferințe gratuite pe tema Tarotului pentru ca oamenii să-i înțeleagă rostul. Dar, spre și mai marea mea surprindere, am primit un răspuns negativ, sec, cu gust de pucioasă. Argumentele au fost halucinante, din care răzbătea marea neînțelegere a acestei arte și discipline, al cărei instrument de interpretare nu se găsea la mine în traistă, ci pe rafturile librăriei. 

Cât de în evul mediu trebuie să fii, să trăiești în burta unei biserici catolice perpelit de frica artelor de divinație? Cum este să refuzi cunoașterea unei teorii, ca să o poți, ulterior, combate? - (dacă mai este cazul!) Cum este să trăiești printre povești tipărite și, în același timp, să refuzi un exercițiu intelectual care are la bază algoritmul arhetipal, adică baza tuturor poveștilor lumii? Chiar, cum este?

Dacă ar fi fost un spațiu dedicat unei dogme, da, aș fi înțeles și respectat regimul auster, dar nu este așa. Cu siguranță aș fi primit asentimentul dacă aș fi adus o notă exotică, să-mi pun pene în cap, să fac ca lupu’, să vorbesc limba fiarelor, sau poate să fac ceva de-ale gurii, un chec, o măslină flambată, sau, și mai bine, să pictez fețe lăiețe, sau să rostesc un sac de cuvinte cu conotații obscene (cu mare priză editorialiști) dintr-o carte scoasă într-un tiraj simbolic și, câte și mai câte, mai puțin ceea ce vreau și ceea ce știu…  

Per ansamblu, lehamitea traversării unui râu vâscos populat de piranha costumați în peștișori de aur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu