De 1 iunie am
inventat o rețetă unică de preparat povești. Pentru început, am instalat
laboratorul de creație în Borcanul cu dulceață de povești, adică în biblioteca
publică din Marpod și i-am invitat pe toți cei care, teoretic și practic, ar fi
avut o idee despre ceea ce vroiam noi să meșterim.
Și, pentru că
era zi de sărbătoare internațională, activitatea în sine nu trebuia să fie nici
istovitoare și nici plictisitoare, suficient de haioasă, dar și serioasă, iar prin
intermediul jocului interactiv, cei de față să învețe (după o formulă secretă
nonformală) taina scrierii poveștilor.
Și, după ce
am făcut cunoștință, am pornit pe drumul cunoașterii cu ingredientele de bază
ale unui text care să fie suficient de bun
pentru a fi spus și altora, atât în rostire, cât și în scriere.
Primul lucru
studiat de micuții cercetători din Marpod, sub atenta îndrumare a
bibliotecarului-povestaș de la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, a fost, desigur, Suma elementelor din care se compune
o poveste, care, ca orice lucru delicios are un blat, o cremă, glazură și
nelipsita cireașă.
Așadar, s-a
ajuns la concluzia că pentru un blat
bun un povestitor are nevoie de IMAGINAȚIE, CUVINTE (foarte multe cuvinte) și
PERSONAJE (interesante). În ceea ce privește crema, adică liantul dintre planurile spațio-temporale și de
situație, este indicat să se folosească, dar doar cu duhul blândeții, HAZUL,
SUSPANSUL și CURIOZITATEA.
Pentru glazură, activitatea creatoare și
povestitoare poate fi o problemă, ținând cont de delicatețea ingredientului
principal descoperit a fi obligatoriu, AUTENTICITATEA și de truda detaliilor
din care se compune DECORUL.
Chiar dacă
reprezintă mai puțin de 1 % din întregul edificiu, cireașa de pe tortul poveștii este la fel de importantă, dacă nu
cea mai importantă, fiindcă este compusă din MAGIE, PALPITAȚII și EMOȚII.
La întâlnire
am invitat un savantolog, adică un
specialist în tehnica narativă, pe Dragoș Varga, directorul Centrul Cultural
Interetnic Transilvania, care a explicat viitorilor povestitori de povești
magice despre rolul cuvântului și despre mai multe feluri de comunicare.
Nu
întâmplător, laboratorul secret de povești de pe valea Hârtibaciului s-a ținut
cu ușile deschide în clădirea pe care mai demult artizanii borcanului cu
dulceață de povești au scris pentru ca fiecare trecător prin partea locului să
fie convins că ”e bine să știi că există povești și, chiar tu, personaj de
poveste”.
Și pentru că
rolul poveștii este de a călători în depărtări pentru a bucura Lumea, au fost
prezenți și prietenii noștri de la Asociația Județeană de Turism Sibiu, care au
rămas uluiți de ce-am reușit să adunăm în borcanul cu dulceață de povești, atât
de uluiți, încât au însemnat biblioteca pe harta turistică a județului ca
obiectiv turistic și cultural, precum și un număr (încă neelucidat) de proiecte
comune dedicate lecturii, scrierii și colecționării de povești.
Sper că sunt
pe deplin înțeleasă din ce motiv nu dau mai multe detalii referitoare la ceea
ce s-a întâmplat în laboratorul de creație. Nu toate lucrurile sunt de
povestit, motiv pentru care trebuie să vă faceți timp și să fiți de față când
se mai petrec astfel de întâmplări.
Totuși, vreau
să vă mai arăt câteva imagini care au constituit baza scrierii unor
povestitoare ad-hocus-pocus, în urma cărora ne-am ales cu câteva texte, cu
diplome de povestitori și cu premii în ciocolată dulce-dulce.
Așadar, după
ce copilașii-povestași au privit cu atenție imaginile, s-au pus să scrie, să
plămădească blatul, crema, glazura și cireașa propriilor povești.
Visul
A fost odată ca niciodată un
om visător pe care îl chema Visilă. Într-o zi s-a pus în pat și s-a imaginat
fiind rolul principal într-o poveste.
A cutreierat
lumea vrând să-și regăsească familia. Omul era foarte trist deoarece era
singur. Pe drum s-a întâlnit cu un păstor care l-a primit la masă și drept
răsplată i-a dat o oglindă care a zis că este fermecată și că îi va îndeplini
toate dorințele. A pornit din nou la drum printr-o pădure și ajunse la un râu
de unde și-a luat apă. Atunci îl zări pe păstor care îi spuse lui Visilă care
este dorința lui cea mare: să
nu fie singur! Visilă, fără speranțe că-și va găsi familia a acceptat să rămână
cu păstorul.
Atunci Visilă
s-a trezit și s-a bucurat fiind doar un vis și că are familia aproape.
Gabriela Bârsan (13 ani), Cristina Galea (13 ani), Ana Maria Vaida (13
ani), Marius Mircea (9 ani)
Visul împlinit
A fost odată,
ca niciodată, că dacă nu ar fi nu s-ar povesti, un om care dormea și visa un
loc mirific cu o cascadă și mulți pomi pe marginea acesteia.
Cascada
curgea lin printre bolovanii mari. Pomii erau așezați pe de-o parte și de alta
a cascadei. A doua zi în timp ce se plimba s-a întâlnit cu un om în vârstă.
Omul nostru îi spuse bătrânului despre locul minunat și plin de grație pe care
îl visase cu o seară în urmă. În următoarea seară acesta visase că omul în
vârstă este păstor și că acesta dorea să planteze stejari. Următoarea zi, el se
duce la păstor și îi povestise ceea ce a visat.
Păstorul îi
spuse că ceea ce a visat el este ceea ce și-a dorit de o viață, că dacă
s-ar întâmpla acest lucru i-ar fi
recunoscător. Aceștia au mers și au plantat stejari. Peste câteva luni stejarii
au început să crească. În următorul an visul omului chiar s-a împlinit. Înainte
ca pomii să fie plantați, acel loc era un câmp pustiu care nu inspira nici un
sentiment.
Când pomii au
crescut, acel loc a devenit foarte populat și plin de iubire. De acolo se poate
observa cel mai frumos apus. Acești oameni au devenit foarte cunoscuți în lume
deoarece au făcut dint-un loc pustiu un loc plin de mister și iubire. Cei doi
oameni s-au întors și i-au dat un nume acelui loc: ‘’Cascada magică”. Şi-am încălecat pe-o șa și
v-am spus povestea așa!
Cătălina Sopa (14 ani), Oana Vasiu (13 ani), Daniel Cristea (8 ani),
Silviu Petrișor (9 ani)
Omul norocos
A fost odată
un om care trăia pe un deal foarte înalt și făcea o colecție de pietre. El
fiind sărac nu avea unde să doarmă și a dormit pe acel deal.
Într-o zi el
a întâlnit un om care i-a sugerat să lucreze pentru el și să nu mai
colecționeze pietre, să poată lucra și să câștige bani pentru a construi o
casă. El lucrând cu mult spor a ajuns un om mare și foarte bogat din cauza
efortului depus.
Într-o zi el
s-a dus cu șeful său la păscut cu oile și s-au oprit la o piatră dar nu au
băgat-o în seamă și și-au continuat drumul.
El a găsit o
altă piatră și văzu dintr-o dată o pădure mare unde intrară și văzu un râu
foarte frumos înconjurat de mulți oameni. Acolo s-au întâlnit cu un alt om
căruia începură să-i povestească aventura păstorului. Omul cu care au povestit
a fost foarte uimit de aventura
păstorului.
Petra Bălan (12 ani), Astrid Păcală (10
ani), Raluca Talpoș (9 ani), Casian Mircea (11 ani)
Cascada fermecată
A fost o dată
ca niciodată, un om care avea un fiu, care erau săraci și umblau prin lume
să-și găsească rostul în viață.
Acest băiat
visa cum ar fi să fie bogat, dar într-o zi aceste vise au devenit realitate.
Băiatul și tatăl său lucrau păstori pentru a câștiga un ban cinstit, dar într-o
zi băiatul a văzut o hartă care ducea într-un loc în care visele deveneau
realitate. El s-a luat după hartă și a ajuns la o cascadă magică. O voce îi
spunea că dacă bea din acea apă, visele i se vor împlini. Când a ajuns acasă îi
povesti tatălui său toate întâmplările. A doua zi merseră împreună la cascadă,
au băut apă și dorința lor a fost îndeplinită. Plăcerea lui era să fie păstor
și și-a dorit niște oi. Când au ajuns acasă, s-au minunat de bunurile primite.
Într-o zi au plecat cu oile la păscut, iar din niște tufișuri se auzi un zgomot
ciudat, cei doi s-au speriat și au fugit. Oile au fost mâncate de lup. După
mult timp cei doi s-au gândit să planteze ghinde pentru a avea un trai mai bun.
Până la urmă cei doi au trăit fericiți și bogați.
Evelina Bărdășilă (10 ani), Denisa Nan (13),
Iulia Sopa (13 ani), Nineta Talpoș (11 ani)
Întru totul, povestea
noastră a avut un final fericit și inspirat dacă ținem cont de toate cuvintele (cu
valoare de feed-back) care au umplut foile de flipchart, după mai bine de 1h30
min de curs intensiv:
DISTRACȚIE, FERICIRE, EMOȚIE
POZITIVĂ, MAGIE, STRĂLUCIRE, POVESTIRE, VIAȚĂ, ȘANSE, NEBUNIE, TALENT,
CREATIVITATE, EFORT, DULCEAȚĂ, CÂȘTIG, PREMII, VRĂJI, ÎNȚELEPCIUNE, ANIMAȚIE,
LUMINĂ, ZÂMBET, SURPRIZĂ, CURAJ.
Iar pentru ca
seara să fie cu adevărat plină de strălucire, magie și înțelepciune, am avut un
oaspete neașteptat, care a ascultat cu luare aminte despre toate ingredientele cu
care de veacuri povestașii compun lumi noi și personaje fantastice. Nici mai
mult, nici mai puțin, a fost vorba de celebra Bufni, cel mai cuminte pui de
bufniță din Pădurea Presimțirilor de la granița Marpodului cu Lumea. Dar, mai
multe despre toate acestea, într-o altă poveste.
Mulțumesc tuturor (primărie-bibliotecă-școală) celor care au făcut posibilă această
întâmplare frumoasă inclusă pe Agenda
Zilelor Culturale ale județului Sibiu, Ediția de Primăvară: Valea
Hârtibaciului, un eveniment amplu susținut de Consiliul Județean Sibiu.
ce frumoooos!
RăspundețiȘtergeresa-ti creasca si infloreasca!
mulțam-fain, Ajnanina
Ștergere