Pentru a începe procesul de împăcare cu poveștile personale, trebuie să ne luăm angajamentul de a renunța la toate comportamentele pe care le folosim pentru a ne anestezia durerea. Pentru a ne vindeca, trebuie să încetăm să mai căutăm momentele în care ne simțim bine.
Procesul de împăcare cu poveștile noastre ne cere să identificăm, să înțelegem, să acceptăm și să îmbrățișăm tot ce a fost în trecut și care ne-a provocat durere. Procesul este același, indiferent dacă vrem să vindecăm un incident dureros, să integrăm o credință a umbrei sau să ajungem la o înțelegere cu noi înșine.
Fie că suferim de depresie, sănătate proastă, nemulțumire, o senzație de lipsă de importanță, aroganță sau de lipsă de respect de sine, calea spre vindecare rămâne aceeași. Tratăm faptul că am fost crescuți de o mamă irascibilă, în același fel cum tratăm dezamăgirea de a pierde o slujbă sau cum prelucrăm supărarea pe o persoană care ne-a frânt inima. Una poate fi mai dureroasă decât alta, poate lăsa urme mai adânci, însă calea spre vindecare este aceeași.
Pe măsură ce ne continuăm călătoria interioară de îmbrățișare a poveștii și a tuturor ingredientelor, începem să vedem viața care ne așteaptă și ne va oferi darul Sinelui etern. Traumele și eșecurile, odată ce sunt înțelese și prelucrate, ne vor purta în adâncul ființei, către esența noastră Divină.
extras din: Debby Ford, Secretul umbrei - Puterea de a-ți asuma propria poveste. București: For You, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu